Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. authentique, lat. authenticus)
1. a cărui autoritate sau realitate nu poate fi pusă la îndoială; recunoscut ca propriu unui autor, unei epoci; real, veridic; original; necontrafăcut.
2. (despre acte) întocmit cu toate formele legale.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. certamente)
1. cu certitudine, fără nicio îndoială, cu siguranță.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. contestable)
1. care poate fi contestat, pus la îndoială sau chestionat.
2. (antonime) incontestabil, necontestabil.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. dubitare)
1. intr. a se îndoi; a sta la îndoială, a şovăi.
2. tr. (rar) a pune la îndoială.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dubitatif, lat. dubitativus)
1. care exprimă o îndoială, un dubiu.
2. propoziţie ~ă (şi s. f.) = propoziţie care exprimă o îndoială, o nehotărâre, o nesiguranţă sau o bănuială cu privire la o acţiune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. dubium)
1. îndoială, neîncredere; nesiguranţă.