Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. /beret/ basque)
1. beretă cu marginile îndoite înăuntru.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. capriola)
1. săritură în sus şi înainte a unui cal dresat, cu membrele anterioare îndoite de la genunchi, iar cele posterioare complet întinse înapoi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. gammé)
1. (despre cruci) cu braţele îndoite în unghi drept.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. indupliqué, lat. induplicatus)
1. (despre frunze, petale, sepale) cu marginile brusc îndoite spre interior.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ministériel)
1. care ține de un ministru, de un minister.
2. bancă ~ă = loc unde sunt grupați membrii guvernului la ședințele parlamentului; hârtie (sau coală) ~ă = hârtie (coală) de format obișnuit pentru cereri; plic ~ = plic mare, în care se păstrează acte fără a fi îndoite.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. parenthèse)
1. semn de punctuație din două arcuri de cerc sau două linii îndoite la capete care se închid reciproc, pentru a izola o precizare etc., intercalate într-un text; textul însuși.
2. (mat.) semn grafic care cere ca operația cuprinsă în interiorul său să fie efectuată în prealabil.