actinotropism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. actinotropisme)

1. îndreptare a plantelor către radiațiile de lumină.
2. mișcare de curbură sub influența unor radiații unilaterale de lumină.

critica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. critiquer)

1. a dezvălui greșelile, lipsurile unei persoane, ale unei opere etc., arătând cauzele și indicând mijloacele de îndreptare.
2. a arăta cu răutate sau cu exagerare lipsurile sau greșelile cuiva.
3. (peior.) a vorbi de rău, a bârfi.

erată

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. errata)

1. listă adăugată la sfârșitul unei cărți, conținând semnalarea și îndreptarea greșelilor de tipar; corrigenda.

plastic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. plastique, lat. plasticus, gr. plastikos)

1. adj. (despre materiale) care are proprietatea de a-și păstra deformațiile produse de forțele exterioare după încetarea acțiunii acestora; care poate fi modelat, fasonat.
2. masă ~ă (sau material) ~ = material sintetic de natură organică, anorganică sau mixtă, care poate fi modelat în procesul fabricării unor produse.
3. referitor la pictură sau sculptură.
4. arte ~e = arte care au ca scop să reproducă formele prin modelarea unor materiale, prin culori etc.
5. (despre idei, imagini etc.) cu multă putere de evocare, expresiv, viu; evocator.
6. (biol.) formativ, capabil de a se schimba, de a lua o formă.
7. chirurgie ~ă = chirurgie care se ocupă cu îndreptarea unor malformații ale corpului.
8. s. f. tehnica executării obiectelor de artă prin fasonarea, modelarea unei substanțe plastice; domeniul artelor plastice.
9. parte din studiul unei opere de artă care se ocupă cu raportul armonios al volumelor și al reliefului.

remediu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. remedium, fr. remède)

1. leac, medicament.
2. (fig.) mijloc de îndreptare a unei situații, stări etc.; soluție.

ațintire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. aținti)

1. acțiunea de a aținti; ațintit, (reg.) ațintare, ațintat.
2. îndreptare a bătăii unei arme spre ceva.
3. fixare a privirii spre ceva.
4. (fig.; rar) tindere spre un scop.