Parte de vorbire: s.f. Origine: (înduioșa)
1. faptul de a (se) înduioșa; provocare cuiva a unor sentimente de duioșie.
2. (var.) (înv.) înduioșire.
Parte de vorbire: adv. Origine: (it. sensibile)
1. (indică modul de executare a unei bucăți muzicale) cu simţire, cu înduioşare.