Parte de vorbire: adj.
Origine: (îndărăt + -nic)
1. care se încăpățânează, nu cedează (ușor); încăpățânat, recalcitrant; (prin ext.) stăruitor, perseverent.
2. (rar) rămas în urmă; dator, restanțier.
3. (var.) (reg.) îndărăpnic, (reg.) îndărăptnic.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după it. decadere)
1. a cădea, a ajunge într-o stare inferioară, a ajunge rău; a-şi pierde puterile, a fi în declin, a da îndărăt.
3. (jur.) a ~ din drepturi = a pierde un drept prin neîndeplinirea în termenul prevăzut de lege a unor condiţii sau formalităţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fardage)
1. (mar.) material lemnos etc. cu rolul de a separa şi proteja încărcătura unei nave; dunaj.
2. (com.) camuflare a mărfurilor avariate îndărătul celor bune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mastoïde)
1. apofiză ~ă (şi s. f.) = fiecare dintre cele două proeminenţe ale osului temporal situate îndărătul urechii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. obstination, lat. obstinatio)
1. faptul de a fi atașat cu încăpățânare de o idee, un sentiment et cetera; îndărătnicie, tenacitate.
2. calitatea celui care este atașat de o idee, un sentiment etc.
3. (var. înv.) obstenație, obstinațiune.
4. (antonime) inconstanță, versatilitate.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. pali-, palim-, palin-, cf. gr. palin)
1. „îndărăt, din nou, repetat”.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. récalcitrant)
1. încăpăţânat, îndărătnic, nesupus; refractar.