Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (înnoi + -tor)
1. care înnoiește, inovează, regenerează; novator.
2. (persoană) care inventează ceva.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. novateur, lat. novator)
2. s. m. f. om cu idei şi concepţii noi; cel care introduce o noutate într-un domeniu oarecare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. régénérateur)
1. adj. care regenerează; înnoitor.
2. s. n. sistem tehnic pentru regenerarea unui material.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. rénovateur)
1. (cel) care militează pentru prefaceri, pentru progres; înnoitor.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. révolutionnaire)
1. I. care se referă la o revoluție politică, socială etc.
2. care aderă la revoluţie sau propagă revoluţia.
3. (fig.) care aduce o schimbare semnificativă; care preface radical un anumit domeniu; înnoitor.
4. II. adept al revoluţiei.
5. persoană care participă la o revoluție.
6. (var.) (înv.) revoluționer.
7. (antonime) antirevoluționar, contrarevoluționar.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. transformateur)
1. adj. care transformă; înnoitor.
2. s. n. aparat, instalație, mașină care transferă energie de la un sistem tehnic primar la unul secundar.
3. dispozitiv electric care transformă tensiunea unui curent alternativ fără a-i modifica frecvența.
4. aparat fotogrammetric care transformă unele imagini în altele.