înregistra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. enregistrer)

1. a înscrie (un act, o cerere etc.) într-un registru.
2. a consemna în scris, a însemna, a lua în evidență.
3. (fig.) a întipări, a reține (în memorie).
4. a înscrie grafic un fenomen (cu ajutorul aparatelor).
5. a imprima sunete, fenomene luminoase etc. în vederea păstrării și a redării lor ulterioare.
6. a obține, a realiza succese, rezultate bune.

înregistrare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (înregistra)

1. acțiunea de a înregistra; însemnare, înscriere.
2. unitate de informație care poate fi distinsă într-un anumit context.

înregistrator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. enregistreur)

1. (aparat, dispozitiv) care înregistrează.

reînregistra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (re1- + înregistra)

1. a înregistra din nou.

accelerograf

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. accélérographe)

1. aparat care măsoară accelerația unei mișcări și o înregistrează grafic; accelerometru înregistrator.

acces

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accès, lat. accessus)

1. posibilitate de a ajunge, de a pătrunde într-un anumit loc, la cineva etc.; intrare, loc pe unde se pătrunde undeva.
2. (med.) simptome care apar brusc și determină o stare acută a unei boli.
3. (fig.) izbucnire trecătoare și violentă a unei stări sufletești.
4. (inform.) proprietatea sistemelor de memorie de a permite înregistrarea și regăsirea informației.

actinograf

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. actinographe)

1. actinometru înregistrator folosit pentru a măsura efectul radiațiilor asupra materiei vii.

aerometeorograf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. aerometeorograph)

1. aparat meteorologic pe aeronave pentru înregistrarea variațiilor presiunii, temperaturii și umidității aerului.

aeropletismograf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aéroplethysmographe)

1. aparat pentru înregistrarea modificărilor volumului toracic în timpul respirației.

agio

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. aggio, fr., engl. agio)

1. diferență în plus pe care o poate înregistra cursul pieței al unei monede sau al unei hârtii de valoare peste valoarea nominală.