Dictionar

Abacă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.

2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.

3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos

4. (var.) (s.n.) abac.


Activ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)

1. adj. care participă efectiv la o acţiune; harnic, dinamic.

2. (biol.) aflat în stare de completă funcţionare.

3. membru ~ = membru al unei organizaţii, instituţii, având obligaţii şi bucurându-se de drepturi depline.

4. (mil.) în activitate.

5. (despre corpuri, substanţe) care intră uşor în reacţie.

6. (despre diateza verbală) care arată subiectul săvârşeşte acţiunea.

7. vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent.

8. (despre operaţii, conturi, bilanţuri) care se soldează cu un profit.

9. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituţii etc.; parte a bilanţului în care sunt înscrise aceste mijloace.

10. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate.

11. adv. în mod activ.


Cadastru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cadastre)

1. disciplină a geodeziei cu determinarea elementelor economice şi juridice privind proprietatea funciară.

2. totalitatea lucrărilor care se efectuează pentru determinarea exactă a unor proprietăţi funciare; servicii care le efectuează.

3. registru oficial în care sunt înscrise proprietăţile funciare.


Cotă 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cote, lat. quato)

1. parte cu care contribuie cineva la o cheltuială comună sau care îi revine în urma unei împărţeli.

2. parte dintr-un tot căreia i se o anumită destinaţie; cotă-parte, participaţie.

3. contribuţie obligatorie, în produse agricole, impusă producătorilor de către stat la termene şi preţuri fixate de el.

4. document de referinţă care constată cursul valorilor înscrise la bursă2, rezultate din cotaţiile unei zile.

5. ~a bursei = nivelul cursului valutar la bursă.

6. altitudine a unui punct faţă de nivelul mării; nivelul unei ape curgătoare.

7. nivelul la care navighează un submarin.

8. (mat.) a treia coordonată carteziană a unui punct din spaţiu.

9. fiecare dintre dimensiunile unei piese, ale unei construcţii indicate pe un desen.

10. semn în cifre şi litere care arată locul unor cărţi, documente etc. într-o bibliotecă, într-o arhivă, a unei piese filatelice în cataloage sau reviste de specialitate.


Esaveraj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (eseu + -averaj)

1. (rugbi) diferenţa dintre punctele înscrise de o echipă şi cele primite.

2. (var.) essai-averaj.


Giromanţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gyromancie)

1. previziune făcută de cineva care se învârteşte într-un cerc până ameţeşte şi cade pe una dintre literele înscrise în jurul cercului.