Dictionar

Rezultate secundare (însărcinări.):

Agent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agent, lat. agens)

1. s. m. f. reprezentant al unui stat, al unei instituţii, întreprinderi etc. care îndeplineşte anumite însărcinări.

2. ~ diplomatic = reprezentant al unui stat în alt stat în relaţiile politice cu acesta; ~ economic = persoană fizică sau juridică care participă la viaţa economică a unei societăţi comerciale; ~ secret = cel care îndeplineşte o misiune secretă de informare; spion; ~ de circulaţie = (sub)ofiţer de poliţie cu îndrumarea, supravegherea şi controlul circulaţiei pe drumurile publice.

3. s. m. factor activ ce determină un anumit proces fizic, chimic etc.

4. ~ patogen = microorganism care determină apariţia unui proces patologic; nume de ~ = substantiv, adjectiv care indică autorul acţiunii unui verb; complement de ~ = subiectul logic al acţiunii unui verb pasiv; propoziţie completivă de ~ = propoziţie care arată acţiunea exprimată printr-un verb pasiv.


Banderolă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. banderole, it. banderuola)

1. steguleţ (de lance, de catarg etc.)2. bandă de hârtie lipită în jurul unei cutii, a unei cărţi etc.

2. bandă de pânză care se poartă la braţ ca semn al unei anumite însărcinări etc.; brasardă (1).


Comision

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commission)

1. însărcinare dată unei persoane de a face ceva; serviciu făcut cuiva în urma unei asemenea însărcinări.

2. însărcinare dată unei întreprinderi comerciale de a face o operaţie de cumpărare, de vânzare etc.

3. cotă din suma unei operaţii comerciale în comision, reţinută de cel care face (sau mijloceşte) operaţia.

4. remuneraţie pentru mijlocirea sau prestarea unui serviciu.


Servi

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. servir)

1. tr. a îndeplini anumite funcții, însărcinări față de cineva; a sluji.

2. a aduce (bucatele) la masă.

3. a oferi cumpărătorilor cele cerute.

4. (la unele jocuri sportive sau la cărți) a pune mingea sau cărțile în joc.

5. intr. a folosi la..., a avea rolul de...

6. refl. a se folosi, a face uz de...

7. (despre oameni) a lua mănânce sau bea.


Velit

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vélite, it. velite)

1. soldat din infanteria uşoară romană, în fruntea legiunilor sau între cohorte şi centurii.

2. soldat din armatele napoleoniene cu însărcinări de infaterie uşoară.