Rezultate secundare (întemeiază):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. argument, lat. argumentum)
1. dovadă (propoziţie, raţionament) pe care se întemeiază o demonstraţie; probă.
2. (mat.) element din domeniul de definiţie al unei funcţii; variabilă independentă.
3. rezumat al unei piese de teatru, al unei opere literare etc.
4. dată folosită drept cheie în cursul unei sortări, unei căutări într-un fişier.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. doctrinaire)
1. I. referitor la o doctrină, care generează o doctrină.
2. care este subordonat doctrinelor, principiilor stricte.
3. care susține sistematic o doctrină.
4. II. cel care întemeiază sau susţine o doctrină.
5. adept al unor păreri preconcepute, al unor sisteme dogmatice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fondement, lat. fundamentum)
1. temelie a unei construcţii, fundaţie.
2. placă de metal la presele de imprimat pe care se pun formele tipografice.
3. (fig.) element pe care se întemeiază ceva; bază, temei.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. irrationaliste)
1. I. referitor la iraționalism, propriu iraționalismului.
2. care aderă la iraționalism.
3. II. adept al iraționalismului.
4. cel care își întemeiază gândirea pe refuzul rațiunii științifice.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. mitchourinien)
1. I. care aparține miciurinismului, privitor la miciurinism, care se întemeiază pe miciurinism; miciurinist.
2. II. adept al miciurinismului; miciurinist.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (Miciurin + -ist)
1. I. referitor la miciurinism, propriu miciurinismului (teorie care, contestând principiile genetice ale lui Gregor Mendel, se referă la metodele de hibridizare artificială, de educare dirijată și de selecție artificială a organismelor).
2. care se întemeiază pe miciurinism; (rar) miciurinian.
3. legat de savantul sovietic Ivan Vladimirovici Miciurin, de opera sa, de teoriile sale.
4. II. adept al miciurinismului; miciurinian.