impresie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. impression, lat. impressio)

1. efect produs în conștiință de un factor din afară; gânduri, imagini etc. întipărite în amintire.
2. a face (sau a produce) ~ = a impresiona puternic; a da (sau a lăsa, a face) ~a că = a părea că.
3. senzație; părere.
4. a avea ~a că... = a bănui, a crede că.

imprima

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. imprimer, lat. imprimere)

1. a lăsa urme prin apăsare; a întipări.
2. a tipări.
3. a întipări desene pe o pânză.
4. a înregistra o bucată muzicală, o lectură etc. pe discuri sau pe bandă de magnetofon.
5. a determina, a impune (un anumit ritm); (fig.) a transmite, a comunica.

imprinting

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. imprinting)

1. totalitatea modificărilor funcționale pe care le suferă un cromozom atunci când se găsește într-un organism feminin sau masculin.
2. (psih.) impregnare, întipărire, fenomen elementar și precoce de învățare.

incrusta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. incruster, lat. incrustare)

1. tr. a aplica pe obiecte incrustații.
2. (fig.) a întipări.
3. refl. (despre substanțe) a se depune sub formă de cruste pe pereții unei conducte, ai unui recipient etc.

inculca

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. inculquer, lat. inculcare)

1. a întipări în mintea cuiva, prin repetiție, un principiu, o idee etc.
2. a fixa în memoria cuiva prin repetare permanentă; a preda ceva într-un mod durabil.

înregistra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. enregistrer)

1. a înscrie (un act, o cerere etc.) într-un registru.
2. a consemna în scris, a însemna, a lua în evidență.
3. (fig.) a întipări, a reține (în memorie).
4. a înscrie grafic un fenomen (cu ajutorul aparatelor).
5. a imprima sunete, fenomene luminoase etc. în vederea păstrării și a redării lor ulterioare.
6. a obține, a realiza succese, rezultate bune.