Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aloès, lat., gr. aloe)
1. plantă exotică din familia liliaceelor, din ale cărei frunze se extrage o substanţă întrebuinţată în medicină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. benzène)
1. hidrocarbură aromatică, lichid incolor, volatil, din gudronul de huilă şi întrebuinţată larg în industrie.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Karbid)
1. (chimie) combinație chimică de calciu și carbon, întrebuințată mai ales la fabricarea acetilenei; carbură de calciu.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. débarras)
1. încăpere mică, anexă într-o locuință, întrebuințată pentru depozitarea obiectelor care se folosesc mai rar, a vechiturilor etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (ngr. fisa)
1. piesă de metal de formatul unei monede, care poate declanșa mecanismul unui automat; jeton.
2. (fam.) a-i pica (sau cădea) cuiva ~a = a înțelege repede despre ce este vorba.
3. placă mică de metal, de os etc., rotundă sau pătrată, întrebuințată ca marcă de plată la jocul de cărți, în localurile de consumație etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. formaline)
1. (chimie) soluție apoasă de formaldehidă, la care se adaugă o cantitate de metanol pentru a preveni polimerizarea, întrebuințată ca dezinfectant și ca antiseptic; formol.