OK
X
întreciocni
Parte de vorbire:
vb. refl.
Etimologie: (între- + ciocni)
1.
a
se
lovi,
a
se
izbi
unul
de
altul.
2.
(fig.)
a
se
contrazice.
întreciocnire
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (vb. întreciocni)
1.
ciocnire
reciprocă;
lovire
unul
de
altul.
2.
(fig.)
contrazicere.
abuziv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. abusif, lat. abusivus)
1.
care
întrece
măsura;
exagerat,
excesiv.
2.
care
constituie
un
abuz;
arbitrar;
ilegal.
3.
care
abuzează
de
puterea
lor.
4.
care
este
înșelător,
specios.
5.
(lingvistică)
se
spune
despre
un
cuvânt
folosit
într-un
mod
impropriu.
6.
părinte
~
=
părinte
care
captează
pentru
sine
și
exclusiv
afecțiunea
copiilor
săi
(ex.
mamă
~ă,
tată
~).
adversar, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. adversaire, lat. adversarius)
1.
persoană
care
luptă
împotriva
cuiva
sau
a
ceva;
rival.
2.
(sport)
partener
de
întrecere.
agonale
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. agonalia)
1.
întreceri
atletice
la
vechii
greci.
2.
serbări
romane
în
cinstea
zeului
Ianus.
agonotesie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (gr. agonothesia)
1.
conducere
a
întrecerilor
atletice
la
vechii
greci.
agonotet
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (gr. agonothetes)
1.
personaj
care
prezida
întrecerile
atletice
la
greci.
alură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. allure)
1.
mod
de
deplasare
a
unui
animal,
vehicul.
2.
fel
de
a
merge;
ținută,
aspect;
înfățișare.
3.
fel
de
a
acționa,
de
a
se
purta;
ritm
în
care
se
desfășoară
o
întrecere
sportivă.
4.
poziția
vântului
față
de
o
navă.
5.
unghiul
format
de
drumul
urmat
de
o
navă
față
de
direcția
vântului.