întregime

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (întreg + -ime)

1. calitatea de a fi întreg; totalitate, plenitudine.
2. (concret.) ansamblul elementelor care constituie un tot.
3. (figurat) sănătate.
4. deplinătate a facultăților mintale.
5. (loc. adv.) în ~ = cu totul, de tot, complet.
6. (înv.) (loc. adv.) cu ~ = cu înțelepciune.
7. (expr.) mai ~a = mai tot, aproape tot.

întregitor, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (întregi + -tor)

1. (persoană) care întregește, care reface unitatea a ceva.
2. (persoană) care completează sau recompune ceva.

absorbi

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. absorber, lat. absorbere)

1. tr. a se îmbiba, a suge, a încorpora ceva.
2. a prelua cunoștințe, idei, elemente specifice etc., asimilându-le în propria structură.
3. (despre corpuri poroase) a atrage în sine; a lăsa să pătrundă în sine; a îmbiba.
4. (fig.) a preocupa intens.
5. refl. (fig.) a se cufunda în gânduri.
6. (fig.) a interesa foarte mult pe cineva; a preocupa.
7. fig. a preocupa în întregime; a captiva.

aneantiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. anéantir)

1. tr. a distruge în întregime, a nimici.
2. refl. (fig.) a se spulbera, a dispărea.

antropism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthropisme)

1. concepție teologică înrudită cu antropocentrismul și antropomorfismul, care consideră omul ca fiind opus întregii naturi.

aritmetician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. arithméticien)

1. specialist în aritmetică, parte a matematicii care se ocupă cu studiul numerelor întregi și raționale.

atomicitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. atomicité)

1. calitatea a ceea ce este atomic; caracter atomic.
2. (înv.) (chimie) numărul de perechi de electroni pe care un atom le poate avea în comun cu alți atomi; valență atomică.
3. (economie) stare de echilibru a pieței caracterizată de numărul mare de cumpărători și vânzători și de faptul că niciunul nu îi domină pe ceilalți prin importanța sa.
4. (programare) calitatea unei operațiuni, sau a unui set de operații, de a rula în întregime, fără a putea fi întreruptă înainte de instrucțiunea finală.

balsaminacee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. balsaminacee)

1. familie de plante erbacee cu frunze întregi și flori zigomorfe, hermafrodite: balsamina.