Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. armature, lat. armatura)
1. ansamblu de bare metalice dintr-un element de beton armat.
2. totalitatea pieselor metalice ale unor instalaţii alcătuite din ţevi sau conducte.
3. construcţie de lemn, de zidărie etc. servind la întărirea pereţilor unei galerii subterane.
4. fiecare dintre plăcile conducătoare ale unui condensator electric.
5. înveliş metalic protector al unui cablu electric.
6. ~ (bucală) = totalitatea părţilor care formează aparatul bucal al insectelor, crustaceelor.
7. (fig.) ceea ce susţine, serveşte ca bază diferitelor părţi ale unui tot; osatură (3), schelet (3).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. consolidation)
1. acțiunea de a (se) consolida; acțiunea de a face mai ferm, mai solid, mai stabil; rezultat al acestei acțiuni; consolidare.
2. operație prin care se mărește capacitatea de rezistență a unei clădiri, a unui edificiu, a unui zid etc.
3. comprimarea și întărirea terenului printr-un fenomen natural sau prin compactare; fixarea solurilor prin vegetație, drenaj etc.
4. termen folosit în expertiza medicală pentru a desemna că starea unui pacient sau a unei persoane vătămate este stabilizată, nu va mai varia în timp, și devine astfel posibilă evaluarea invalidității care rezultă din acest stadiu.
5. (finanțe) convertire a datoriei rambursabile a unui stat în datorie perpetuă, din care se poate reclama numai dobânda.
6. (științe juridice) reunire a unei proprietăți și a uzufructului.
7. (economie) fuziunea mai multor companii.
8. (med.) desemnează procesul prin care organismul repară oasele rupte.
10. (antonime) deconsolidare, slăbire, șubrezire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. fascina, fr. fascine)
1. mănunchi de nuiele sau de ramuri subţiri, legate între ele, folosit la întărirea terasamentului, la construirea drumurilor sau a digurilor, la fortificaţii etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gymnastique, lat. gymnasticus, /II/ gr. gymnastike)
2. s. f. ansamblu de exerciţii fizice variate care contribuie la dezvoltarea armonioasă şi la întărirea corpului omenesc.
3. (fig.) ~a minţii = totalitatea exerciţiilor care dezvoltă facultăţile intelectuale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. jésuite, germ. Jesuit)
1. membru al unui ordin de călugări catolici, creat în 1534 de călugărul sp. Ignaţiu de Loyola pentru combaterea Reformei şi întărirea puterii papale.
2. (fig.) om ipocrit, intrigant, viclean, perfid.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ichtyose)
1. dermatoză prin uscarea şi întărirea tegumentelor şi formarea de scuame, asemănătoare solzilor de peşte.