Parte de vorbire: adj.
Origine: (înveseli + -[i]tor)
1. care înveselește, care provoacă veselie, voioșie; care creează o stare de bună dispoziție.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. amuser, s’amuser)
1. (refl.) a petrece în mod plăcut și vesel; a se distra, a se înveseli, a se desfăta.
2. (tr.) a face să se amuze; a înveseli; a distra.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. disposer, lat. disponere)
1. tr. a hotărî, a decide; a ordona.
2. a aşeza, a aranja într-o anumită ordine.
3. intr. a avea la dispoziţie; a avea posibilitatea de a decide după plac.
4. a învinge într-o competiţie sportivă.
5. refl. a căpăta bună dispoziţie, a se înveseli.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (amuza)
1. care se amuză; distrat, înveselit, desfătat.