Dictionar

asalt

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. assalto)

1. atac violent pentru cucerirea unui obiectiv militar pentru a învinge rezistența inamicului.
2. a da ~ul = a ataca; a năvăli; a lua cu ~ = a cuceri printr-un atac violent.
3. (fig.) acțiune, luptă avântată.
4. exercițiu de scrimă.
 

cnocauta

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (cnocaut, cf. engl. knock-out)

1. a învinge pe cineva, a-l scoate din luptă; a face cnocaut.
2. (var.) a knockauta.
 

dispune

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. disposer, lat. disponere)

1. tr. a hotărî, a decide; a ordona.
2. a așeza, a aranja într-o anumită ordine.
3. intr. a avea la dispoziție; a avea posibilitatea de a decide după plac.
4. a învinge într-o competiție sportivă.
5. refl. a căpăta bună dispoziție, a se înveseli.
 

evinge

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (după lat. evincere)

1. (jur.; despre o persoană) a face ca o altă personaă să sufere o evicțiune.
2. (înv.) a învinge; (înv.) a înlătura.
3. (var.) (înv.) a evince.
 

expedient

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. expédient, lat. expediens)

1. mijloc ingenios de a învinge o dificultate; (p. ext.) mijloc improvizat, adesea ilicit, prin care se procură bani.
 

helcometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. helcomètre)

1. aparat de gimnastică pentru dezvoltarea forței, care funcționează pe principiul învingerii rezistenței unei greutăți reglabile, ridicată și coborâtă prin intermediul unor scripeți.