Dictionar

Rezultate secundare (învălătucit.):

învălătucitură

Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (învălătuci + -ură)

1. învălătucire, învălătucit.

2. (fig.) încurcătură.


învălătucitură

Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (învălătuci + -ură)

1. învălătucire, învălătucit.

2. (fig.) încurcătură.