Rezultate secundare (învăţături;):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apostolat, lat. apostolatus)
1. propagare a unor idei, a unei învăţături; îndeplinire cu abnegaţie a unei misiuni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. Coran, germ. Koran)
1. cartea sfântă la musulmani, care conţine învăţăturile profetului Mahomed.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diatribe, lat. diatriba)
1. (ant.) gen literar promovat de filozofii cinici, care îşi popularizau învăţăturile moral-filozofice dialogând cu un adversar imaginar, într-un stil familiar, presărat cu anecdote, aforisme, jocuri de cuvinte.
2. disertaţie critică. (p. ext.) scriere, cuvântare vehementă; pamflet.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hadith)
1. ansamblu de tradiţii privind faptele şi învăţăturile profetului Mahomed.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. moraliser)
1. a da (cuiva) învăţături morale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. predica)
1. cuvântare rostită de preot în biserică, axată pe un text biblic şi cuprinzând învăţături.
2. (peior.) expunere cu conţinut moralizator; dojană.