acropolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acropole, gr. akropolis)

1. cetățuie înăuntrul orașelor antice grecești, pe o înălțime și adăpostind palate, temple.

endogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. endogène)

1. care vine din interior, care are o cauză internă; produs înăuntrul organismului.
2. (despre fenomene geologice) provocat de forțe din interiorul pământului.
3. (geol.) roci ~e = roci care își au originea în adâncurile pământului.
4. (biol.) metabolism ~ = metabolism al cărui scop este refacerea țesuturilor organismului.
5. intoxicație ~ă = autointoxicație.

endonazal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. endonasal)

1. referitor la mucoasa dinăuntrul nasului.

interior, -oară

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. interior, fr. intérieur)

1. adj. situat înăuntrul unui spațiu limitat, al unui lucru etc.; intern.
2. (fig.) for ~ = conștiință.
3. s. n. partea dinăuntru a unui lucru, spațiu, apartament etc.; ceea ce este cuprins într-un asemenea spațiu.
4. reprezentare figurativă a interiorului încăperilor (în pictură).
5. post telefonic care funcționează printr-o centrală ce leagă exteriorul cu diferitele camere, birouri ale unei instituții etc.
6. (fig.) latura lăuntrică, natura morală a omului.

intraoral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. intraoral)

1. situat înăuntrul cavității bucale.

mandrin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mandrin)

1. piesă ascuțită folosită la găurirea tablei metalice; dorn, priboi.
2. unealtă calibrată pentru lărgirea sau formarea găurilor din piese tubulare sau inelare.
3. sârmă care se așază înăuntrul instrumentelor găunoase (ace, trocare etc.) pentru a împiedica astuparea lor.