Rezultate secundare (înţeleagă):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allusion, lat. allusio)
1. cuvânt, frază prin care se face o referire la o persoană, la o situaţie etc., fără a se exprima direct.
2. figură de stil constând în a exprima un lucru cu intenţia de a face să se înţeleagă altceva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. capacité, lat. capacitas)
1. calitatea de a fi încăpător.
2. întindere, mărime a unui lucru în raport cu ceea ce conţine; volum al unui recipient.
3. pricepere, abilitate, aptitudine de a face ceva.
4. calitate a celui care este capabil să înţeleagă sau să facă ceva.
5. om destoinic, priceput; învăţat, savant.
6. (în trecut) examen pentru obţinerea titlului de profesor secundar.
7. proprietate a unui sistem tehnic de a executa o operaţie, de a produce un efect, de a suferi o transformare.
8. cantitatea de energie pe care o poate acumula un sistem fizic.
9. (jur.) drept, putere legală de a face un act.
10. obiectiv industrial sau economic cu un anumit profil; 9. examen la sfârşitul a opt clase elementare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (insinua)
1. acțiunea de a (se) insinua și rezultatul ei; insinuație.
2. vorbă, aluzie prin care se lasă să se înțeleagă un anumit lucru.
3. manieră inteligentă de a introduce cu blândețe și pricepere ceva; strecurare, infiltrare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. réaliser, /I, 4/ engl. realize)
1. tr. a înfăptui, a face ceva; a-și îndeplini obligațiile, planul etc.
2. a crea, a elabora; a desăvârși; a întruchipa.
3. a obține, a câștiga (ceva).
4. a-și da bine seama, a reuși să înțeleagă.
5. refl. a se dezvolta deplin, a se desăvârși; a-și pune în valoare capacitățile creatoare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. réticence, lat. reticentia)
1. omisiune voită, ocolire a unui lucru care trebuie spus; atitudine reținută, rezervată într-o anumită chestiune.
2. figură retorică prin care vorbitorul își întrerupe deodată șirul gândirii, pentru a trece la o altă idee, lăsând numai să se înțeleagă ceea ce ar fi voit să spună.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. sous-entendre)
1. a lăsa să se înţeleagă, a se înţelege de la sine.