Dictionar

Rezultate secundare (înţeleagă):

Aluzie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allusion, lat. allusio)

1. cuvânt, frază prin care se face o referire la o persoană, la o situaţie etc., fără a se exprima direct.

2. figură de stil constând în a exprima un lucru cu intenţia de a face se înţeleagă altceva.


Capacitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. capacité, lat. capacitas)

1. calitatea de a fi încăpător.

2. întindere, mărime a unui lucru în raport cu ceea ce conţine; volum al unui recipient.

3. pricepere, abilitate, aptitudine de a face ceva.

4. calitate a celui care este capabil înţeleagă sau facă ceva.

5. om destoinic, priceput; învăţat, savant.

6. (în trecut) examen pentru obţinerea titlului de profesor secundar.

7. proprietate a unui sistem tehnic de a executa o operaţie, de a produce un efect, de a suferi o transformare.

8. cantitatea de energie pe care o poate acumula un sistem fizic.

9. (jur.) drept, putere legală de a face un act.

10. obiectiv industrial sau economic cu un anumit profil; 9. examen la sfârşitul a opt clase elementare.


Insinuare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (insinua)

1. acțiunea de a (se) insinua și rezultatul ei; insinuație.

2. vorbă, aluzie prin care se lasă se înțeleagă un anumit lucru.

3. manieră inteligentă de a introduce cu blândețe și pricepere ceva; strecurare, infiltrare.


Realiza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. réaliser, /I, 4/ engl. realize)

1. tr. a înfăptui, a face ceva; a-și îndeplini obligațiile, planul etc.

2. a crea, a elabora; a desăvârși; a întruchipa.

3. a obține, a câștiga (ceva).

4. a-și da bine seama, a reuși înțeleagă.

5. refl. a se dezvolta deplin, a se desăvârși; a-și pune în valoare capacitățile creatoare.


Reticenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. réticence, lat. reticentia)

1. omisiune voită, ocolire a unui lucru care trebuie spus; atitudine reținută, rezervată într-o anumită chestiune.

2. figură retorică prin care vorbitorul își întrerupe deodată șirul gândirii, pentru a trece la o altă idee, lăsând numai se înțeleagă ceea ce ar fi voit spună.


Subînţelege

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. sous-entendre)

1. a lăsa se înţeleagă, a se înţelege de la sine.