Parte de vorbire: s.f.
Origine: (înțepeni + -tură)
1. faptul de a (se) înțepeni; înțepenire.
2. încetare din viață (a unui om); deces.
3. (pop.) piele îngroșată de la genunchii cailor; castană.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. ankyl/o/-, cf. gr. ankylos)
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. ankyloser)
1. tr., refl. a căpăta o anchiloză, a (se) înţepeni.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cadavérique)
1. care se referă la cadavru; care provine de la un cadavru.
3. (fiziologie) redoare ~ă = fenomenul de înțepenire progresivă a mușchilor care urmează imediat după moarte; rigor mortis.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. fixer)
1. tr. a face să fie fix; a înțepeni, a întări (undeva).
2. a privi țintă pe cineva sau ceva.
3. a stabili, a hotărî un preț, un termen etc.
4. a dizolva sărurile de argint nedescompuse de lumină de pe un material fotosensibil.
5. a face să intre colorantul într-o fibră textilă, astfel încât el să reziste la spălare, la lumină etc.
6. refl. a se hotărî, a se decide.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. immobiliser)
1. a pune pe cineva sau ceva în imposibilitatea de a se mişca; a înţepeni.
2. a investi mari disponibilităţi materiale şi băneşti într-o întreprindere, într-o afacere, scoţându-le din circuitul normal.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. encastrer)
1. a înţepeni, a lega fix două corpuri în aşa fel încât să se împiedice orice mişcare de rotire sau de translaţie.