Dictionar

bogonisi

Parte de vorbire:  vb. tr., intr. (învechit)  
Etimologie: (nesigură, cf. bolborosi)

1. a spune rugăciuni încet și nedeslușit; a bombăni, a bodogăni.
 

brichisi

Parte de vorbire:  vb. (învechit)  
Etimologie: (necunoscută)

1. a se ocupa cu diferite lucruri mărunte; a roboti.
2. a viola o femeie.
3. (variantă) a brichiși.
 

brindisi

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. brindisi, după it. brindare „a închina în cinstea cuiva”)

1. cântec de pahar în care se ridică un toast pentru fiecare persoană.
2. cântec de pahar în opera franceză sau italiană din sec. 19.
 

ciracladisi

Parte de vorbire:  vb. tr. (învechit)  
Etimologie: (necunoscută)

1. a oferi unui cirac îngrijire sau educație.
 

daldisi

Parte de vorbire:  vb. intr. (învechit)  
Etimologie: (sârb. daldisati)

1. (la jocul de cărți) a urca miza.
 

dezaerisi

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (dez- + aerisi)

1. a evacua aerul din pungile de aer formate în părțile de sus ale conductelor, ale rezervoarelor, ale radiatoarelor etc.
2. a înlătura substanțele toxice persistente (în special cele gazoase) dintr-un adăpost, de pe echipamente, alimente, apă etc.
3. (sinonim) a dezaera.
 

abdica

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. abdiquer, lat. abdicare)

1. a renunța la puterea pe care o exercită; a demisiona din funcție.
2. a abandona puterea suverană; a renunța la tron, la un drept.
3. (fig.) a renunța la ceva, a se resemna.
4. a renunța la o activitate din cauza greutăților întâmpinate.
 

abstențiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abstention, lat. abstentio)

1. atitudinea unei persoane care își refuză plăcerea unui lucru, obicei et cetera; abstinență.
2. acțiunea de abținere, neexercitarea unui drept, refuz de a participa, de a interveni.
 

accent

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accent, lat. accentus)

1. intonație specială a unei silabe dintr-un cuvânt prin mărirea intensității vocii.
2. semn grafic care indică această intonație.
3. (muz.) emisiune mai intensă a unui sunet, a unui acord.
4. mod specific de a vorbi o limbă, un dialect.
5. inflexiune afectivă a vocii.
6. (fig.) importanță.
7. a pune ~ul (pe) = a sublinia, a scoate în relief.
 

actinomorf, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. actinomorphe)

1. (despre flori) cu simetrie radială; radial simetric.
2. în formă de raze.
3. polisimetric; cu simetrie multilaterală; divizibil în două sau mai multe planuri de simetrie.
 

adefag, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adephage)

1. (despre animale) care devorează, își înghite mâncarea cu lăcomie; vorace.
 

adenolimfoidită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adénolymphoïdite)

1. (med.) boală acută, infecțioasă, transmisibilă de preferință prin salivă, produsă de virusul Epstein-Barr; mononucleoză infecțioasă, boala sărutului.