țevișoară

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (țeavă + -ișoară)

1. diminutiv al lui țeavă; țeavă mică, țevușoară.
2. (var.) țevșoară.

armătură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. armature, lat. armatura)

1. ansamblu de bare metalice dintr-un element de beton armat.
2. totalitatea pieselor metalice ale unor instalații alcătuite din țevi sau conducte.
3. construcție de lemn, de zidărie etc. servind la întărirea pereților unei galerii subterane.
4. fiecare dintre plăcile conducătoare ale unui condensator electric.
5. înveliș metalic protector al unui cablu electric.
6. ~ (bucală) = totalitatea părților care formează aparatul bucal al insectelor, crustaceelor.
7. (fig.) ceea ce susține, servește ca bază diferitelor părți ale unui tot; osatură (3), schelet (3).

basculă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bascule)

1. balanță cu două brațe inegale, pentru greutăți mari.
2. pârghie cu punctul de sprijin la mijloc pe o axă, încât să permită o mișcare oscilatorie liberă.
3. aparat de gimnastică pentru executarea diferitelor sărituri acrobatice.
4. dispozitiv care permite modificarea poziției în raport cu axa optică a unei părți a aparatului fotografic.
5. partea metalică a armelor de vânătoare cu țevi mobile.

calibru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calibre)

1. diametru interior al unui tub, al țevii unei guri de foc; diametrul unei torpile etc.; greutatea unei bombe de aviație.
2. instrument de precizie cu care se verifică gradul de uzură a țevilor armamentului de infanterie.
3. instrument pentru măsurarea și controlul dimensiunilor unor piese fabricate.
4. (fig.) mărime, proporție, calitate; (fam.) fel, soi.

clupă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Kluppe)

1. compas forestier pentru măsurarea diametrelor arborilor sau buștenilor.
2. portunealtă pentru tăierea manuală a filetului la țevi și la bare rotunde.
3. piesă la mașina de lățit și egalizat, care prinde marginea țesăturii prelucrate.
4. șablon de secționare pentru cuparea urechilor la câinii de rasă.

culată

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. culatta)

1. partea dinapoi a țevii unei guri de foc.

decalibra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (de1- + calibra)

1. tr., refl. (despre o armă de foc) a-și deforma calibrul ca urmare a tocirii ghinturilor din interiorul țevii.