Dictionar

Rezultate secundare (ţin):

-ACTIN

Parte de vorbire: sufix
Origine: (gr. aktis, inos „rază”)

1. „rază, radiație, radial, stelat”.


Abietin

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abiétine)

1. substanţă răşinoasă extrasă din lemnul de brad, sub formă de cristale incolore, solubile în apă şi alcool; coniferină.

2. substanță rășinoasă, extrasă din terebentina de Strasbourg sau balsamul de Canada, capabilă se cristalizeze.


Abietin

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT abietinus

2. FR abiétin

3. EN abietinous

4. DE tannenartig; zur Tanne gehörig

5. RU пихтовидный

6. HU fenyőszerű, fenyőn élő


Agatin

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agatin)

1. de culoarea roşie violetă a agatului.


Anotin

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT annotinus

2. FR annotin

3. EN annotinous

4. DE vorjährig

5. RU rодовaлый

6. HU tavalyi


Aracetin

Parte de vorbire: s.
Origine: (aracet + -in)

1. substanţă cleioasă cu care se lipesc obiecte din diferite materii.


Aalenian, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. aalénien)

1. I. din primul etaj al jurasicului mediu (sau ultimul al jurasicului inferior).

2. care aparține aalenianului, specific aalenianului; care se referă la această perioadă.

3. II. primul etaj al jurasicului mediu sau ultimul etaj al jurasicului inferior.


Abaca

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr., sp. abaca, cf. tagalog. abaka)

1. bananier din Filipine, care are fructele necomestibile și pețiolurile frunzelor lungi din care se obțin fibre textile.

2. fibră textilă obținută din pețiolurile frunzelor acestui bananier; cânepă de Manilla.


Abacterian, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abactèrien, cf. grec. a „fără” + bakterion „bastonaș” )

1. care nu conține, care este lipsit de bacterii.

2. (antonim) bacterian.


Abacteriemic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abactériémique)

1. (med.) care nu conține bacterii, pentru sângele unui bolnav.

2. (despre boli) care nu prezintă microbi în sângele circulant.

3. (antonim) bacteriemic.


Abator

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattoir)

1. construcţie unde se sacrifică animalele destinate consumului populaţiei.

2. (fig.) masacru.


Abaţial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abbatial, lat. abbatialis)

1. care aparține unei abații, de abație.

2. care constituie un element al unei abaţii.

3. biserică = biserica principală a unei abații.

4. oraș ~ = oraș construit în jurul unei abații celebre.