Dictionar

arhitect-șef

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (arhitect + șef)

1. persoană responsabilă cu arhitectura într-o întreprindere, un oraș etc.
 

contabil-șef

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (cf. fr. chef comptable)

1. persoană responsabilă pentru supravegherea operațiunilor contabile și a producerii situațiilor financiare într-o întreprindere.
 

şef, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. chef)

1. persoană care conduce un colectiv, o instituţie, o organizaţie, un compartiment de muncă etc.; conducător (II).
2. ~ de orchestră = dirijor.
3. ~ de lucrări = grad didactic în învăţământul superior, între asistent şi conferenţiar.
 

sefard, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr., sp. sefardi)

1. adj. care aparţine sefarzilor (II).
2. s. m. f. nume dat evreilor din Spania şi Portugalia în evul mediu.
3. nume dat majorităţii comunităţilor evreieşti din ţările mediteraneene.
 

şeferie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chefferie)

1. exercitare a autorităţii politice, juridice şi religioase a unui şef de trib.
2. teritoriu peste care se exercită o asemenea autoritate.
3. (în Franţa sex. XVIII-XIX) circumscripţie militară pusă sub comanda unui şef.
 

subşef

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. sous-chef)

1. cel care secundează pe şef într-un serviciu, în lipsa acestuia.
 

adjutant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Adjutant)

1. ofiţer care îndeplineşte pe lângă un şef militar atribuţii corespunzătoare unei funcţii de subofiţer.
 

-ARH, -ARHIE

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -arque, -archie, gr. arkhos „șef, conducător”, gr. archein „a conduce”)

1. „conducător, șef, căpetenie, îndrumător”.
 

ayatolah

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr., engl. ayatollah)

1. unul dintre cele mai înalte titluri acordate unui membru al clerului șiit; şef al religiei mahomedane şiite; (fig.) despot.
2. persoană deosebit de intransigentă pe un anumit subiect.
3. (var.) ayatollah.
 

bandleader

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. bandleader)

1. şef, conducător al unei formaţii instrumentale.
 

bonz

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bonse, port. bonso)

1. preot, călugăr budist.
2. personaj de o solemnitate ridicolă
3. (fig.; ir.) şef, lider, om influent într-un partid politic.
 

bos

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (amer. boss)

1. patron; căpetenie, iniţial în S.U.A.
2. personaj investit cu responsabilitate şi autoritate; şef local al unui partid politic, al unui grup electoral; şef.