sir

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. sir)

1. titlu dat nobililor în Anglia.
2. (termen de adresare) domnule!

loisir

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. loisir)

1. timp liber (al cuiva).
2. folosire optimă a timpului liber, potrivit dorințelor și înclinațiilor individului.

serie; șir

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT series
2. FR série
3. EN row; series
4. DE Serie; Reihe
5. RU серия; ряд
6. HU soronként; sorozat; sor

sire

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sire)

1. titlu cu care cineva se adresează împăraților și regilor.

sirenă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. sirène, it. sirena, lat siren)

1. (mit.) ființă fabuloasă cu cap de femeie și trup de pește sau de pasăre, care ademenea, prin cântecele ei, pe corăbieri în locuri primejdioase, unde aceștia își găseau moartea.
2. (fig.) femeie seducătoare.
3. aparat emițător de sunete de mare intensitate, cu care se dau semnalele în fabrici, în navigație etc. sau în cazuri de alarmă.
4. aparat în laborator pentru măsurarea înălțimii sunetelor.

sirenieni

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. siréniens)

1. pl. ordin de mamifere erbivore acvatice, asemănătoare cetaceelor: lamantinul, morsa etc.

sirex

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. sirex)

1. insectă himenopteră a cărei larvă trăiește în lemnul coniferelor.

abandon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abandon)

1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.
2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.
3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.
4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.
5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.
6. renunțare la o cauză, credință etc.
7. cedare (la o stare, un sentiment).
8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.
9. (sport) retragere dintr-o competiție.
10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.

abilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. habilité, lat. habilitas)

1. calitatea de a fi abil; dexteritate; pricepere, dibăcie.
2. (jur.) aptitudine legată de a face ceva.
3. (la pl.) (depr.) tertipuri, șmecherii, șiretlicuri.
4. (antonim) inabilitate.

abjecție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abjection, cf. lat. abjectio)

1. caracterul a ceea ce este josnic, demn de disprețuit.
2. stare de înjosire care atrage disprețul tuturor.
3. acțiune degradantă care inspiră dispreț.
4. faptă abjectă; josnicie, mârșăvie, ticăloșie.
5. (var. înv.) abjecțiune.
6. (antonime) demnitate, măreție, noblețe.

abonament

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abonnement)

1. convenție prin care, în schimbul unei taxe, se obțin unele servicii, dreptul la folosirea unui mijloc de transport, anumite publicații; înscris prin care se certifică această convenție.

abraziv, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n. (pl. -e), s.m. (pl. -i)  
Etimologie: (fr. abrasif)

1. (corp, material dur) care are proprietatea de a roade prin frecare.
2. (material) care, sub formă de granule, are însușirea de a tăia așchii dintr-un corp metalic sau ceramic.

abrutiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. abrutir)

1. tr., refl. a face să-și piardă, a-și pierde însușirile umane; a (se) îndobitoci; a (se) dezumaniza.