abilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. habilité, lat. habilitas)

1. calitatea de a fi abil; dexteritate; pricepere, dibăcie.
2. (jur.) aptitudine legată de a face ceva.
3. (la pl.) (depr.) tertipuri, șmecherii, șiretlicuri.
4. (antonim) inabilitate.

astuție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. astuzia)

1. șiretenie, viclenie, perfidie.
2. subtilitate, finețe.

astuțios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. astuzioso, fr. astucieux)

1. șiret, viclean.
2. fin, subtil, ingenios.

capitalband

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Kapitalband)

1. șiret lat cu margine rotundă îngroșată, la extremitățile cotorului unei cărți legate.

capsă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. capsa, germ. Kapsel)

1. dispozitiv de închidere din piese care se îmbucă una în alta la încheierea unor obiecte de îmbrăcăminte; buton (II, 1).
2. inel metalic cu care se întăresc marginile unei butoniere, ale unei găuri pentru șireturi etc.
3. piesă cu care se prind hârtii, foile unei cărți etc.
4. mic tub metalic umplut cu o materie fulminantă la armele de foc, la mine etc. pentru a produce impulsul inițial necesar explodării încărcăturii o (fam.) a fi cu ~a pusă = a fi nervos, gata de ceartă.
5. rondelă metalică izolată la soclul becului, care face legătura cu unul din capetele filamentului.

cordonetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cordonnet)

1. cordon mic.
2. șiret foarte fin de mătase, aur sau argint, folosit în broderie.