țesut

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. tissu)

1. complex de celule (și elemente intercelulare) având aceeași origine și structură și aceleași funcții într-un organism viu.

țesut

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT textura; textum; textus; tela
2. FR tissu
3. EN tissue
4. DE Gewebe; Geflecht; Gefüge
5. RU ткaнь; трaмa
6. HU szövet, összefonódás

țesut conducător

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT tela conductrix
2. FR tissu conducteur
3. EN conducting-tissue
4. DE Leitgewebe
5. RU проводящaя ткaнь
6. HU szállítószövet

țesut de protecție; țesut de apărare

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT tela protectiva
2. FR tissu protécteur
3. EN protective-tissue
4. DE Schutzgewebe
5. RU зaщитнaя ткaнь
6. HU védőszövet, kalapbőr

țesutoterapie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. tissuthérapie)

1. tratament cu țesuturi conservate în scopul refacerii unui organ bolnav.

abces

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abcès, lat. abscessus)

1. (med.) colectare de puroi într-un țesut sau organ.
2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.
3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.
4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.
5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.

abiotrofie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abiotrophie)

1. (biol.) proces degenerativ care atinge celulele vii (ale sistemului nervos); slăbire sau încetare a funcțiilor unui țesut, organ sau organism.

absorbție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. absorption, lat. absorptio)

1. încorporare a unei substanțe oarecare de către un corp lichid sau solid, de către celule, țesuturi sau organe.
2. mișcare a intensității unei radiații care trece printr-un corp, din cauza pierderii de energie.
3. încrucișare a unei rase perfecționate cu una neameliorată.
4. (ec.) fuziune de întreprinderi sau de societăți în beneficiul uneia dintre ele.
5. (jur.) drept al unei instanțe superioare de a lua din competența instanțelor inferioare o cauză în curs de judecare.
6. absorbire.
7. extragere, aspirare.

acidofil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acidophile)

1. (despre substanțe, țesuturi, organisme) cu afinitate pentru un mediu acid; oxifil.
2. сarе preferă sau este virulent în solurile acide (agenți patogeni tericoli, plantă).
3. care se colorează cu acizi (celule, țesuturi).

acroscleroză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acrosclérose)

1. (med.) afecțiune progresivă a pielii localizată la nivelul degetelor, caracterizată prin îngroșarea pielii, a țesuturilor subcutanate și uneori a țesuturilor profunde, care se întăresc, se atrofiază și apoi se ulcerează; sclerodactilie progresivă.

actinoscopie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actinoscopie)

1. (med.) examen optic al unui organ sau țesut prin transparență sau difuziune.