OK
X
țigară
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (germ. Zigarre)
1.
mic
sul
din
hârtie
umplut
cu
tutun,
care
se
fumează;
țigaretă.
benzopirină
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. benzopirine)
1.
substanță
gudronată,
în
fumul
de
țigară.
havan
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. havane)
1.
adj.
inv.,
s.n.
(de)
culoarea
tutunului,
maro-deschis,
tabac.
2.
s.
f.
țigară
de
foi
de
calitate
superioară.
3.
plută
de
mare
din
trunchiuri
de
brad
dispuse
în
forma
unei
țigări
de
foi
și
legate
cu
cabluri.
portțigaret
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. porte-cigarettes)
1.
cutie
plată
în
care
se
păstrează
țigările.
2.
tub
mic
în
care
se
fixează
țigara
pentru
a
fi
fumată.
trabuc
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (germ. Trabuko)
1.
țigară
formată
prin
rularea
frunzelor
de
tutun;
țigară
de
foi.
2.
(var.)
(înv.)
trabuco.
țigaret
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (/port/ţigaret)
1.
tub
mic
ușor
evazat,
din
diverse
materiale,
la
capătul
căruia
se
montează
țigara
pentru
a
putea
fi
fumată
fără
a
atinge
buzele;
portțigaret,
țigaretă.
țigaretă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Zigarette)
1.
țigară.
2.
tub
mic
de
chihlimbar,
de
os
etc.
în
care
se
introduce
țigara
spre
a
fi
fumată;
țigaret.