clasa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. classer)

1. tr. a aranja, a ordona (pe clase, pe categorii); a grupa într-o ordine oarecare.
2. a categorisi pe cineva, devenit inapt pentru muncă, potrivit gradului de invaliditate.
3. (jur.) a înceta cercetările într-o anumită pricină, într-un anumit caz etc. din lipsa unor elemente sigure, care să îndreptățească continuarea investigațiilor.
4. refl. a obține un anumit loc într-un clasament.

clasă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. classe, germ. Klasse)

1. grup de obiecte, fenomene, ființe cu însușiri comune.
2. (log.) ansamblu de elemente având anumite însușiri comune care satisfac o condiție sau un criteriu dat.
3. ~ socială = grup mare de oameni, istoricește constituit, cărora le sunt proprii anumite caracteristici sociale, același loc în sistemul producției sociale, același raport față de mijloacele de producție, același rol în organizarea muncii , același mod de obținere a părții de care dispun din bogăția societății, o psihologie și o conștiință socială proprie.
4. categorie sistematică a regnului animal sau vegetal, între încrengătură și ordin.
5. fiecare dintre grupele de câte trei cifre ale unui număr cu mai multe cifre.
6. unitate de bază în învățământ, cuprinzând elevi de aceeași vârstă și cu același nivel de pregătire, cărora urmează să li se predea aceleași materii.
7. sală în care se țin cursurile unui asemenea grup de elevi.
8. categorie de confort a vagoanelor, a compartimentelor de tren, a cabinelor de vapor etc.
9. categorie, grad, rang stabilite după valoare, după merit.
10. de (mare) ~ = de calitate superioară, de mare valoare.

clasă

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT classis
2. FR classe
3. EN class
4. DE Klasse
5. RU клaсс
6. HU osztály

clasă-laborator

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (din clasă + laborator)

1. clasă în care este amenajat un laborator.

clasabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. classable)

1. care poate fi plasat într-o categorie definită; care poate fi clasat.
2. căruia îi putem atribui un loc, un rang într-un clasament.
3. (antonim) inclasabil.

clasament

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. classement)

1. acțiunea de clasare, de punere într-o anumită ordine; rezultatul acestei acțiuni.
2. repartiție pe clase.
3. atribuirea unui loc sau rang la ceva sau cuiva în funcție de meritul sau valoarea acestuia.
4. ordine a reușitei concurenților într-o competiție (sportivă).

declasa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. déclasser)

1. refl. a se degrada, a decădea din punct de vedere moral și social; a cădea într-o clasă, într-o categorie inferioară.
2. tr. (metal.) a folosi un produs necorespunzător cerințelor într-un scop mai puțin important.

interclasa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. interclasser)

1. (inform.) a combina două sau mai multe ansambluri de date într-un singur ansamblu, într-o ordine specificată.

reclasa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. reclasser)

1. a clasa din nou.
2. a reeduca un condamnat, un delincvent, pentru a(-l) reabilita.

acalefe

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. acalèphes)

1. (zool.) clasă din încrengătura zoofitelor care include meduzele mari; scifozoare.

acantocefali

Parte de vorbire:  s.m. pl.  
Etimologie: (fr. acanthocéphales)

1. (zool.) clasă de viermi nematelminți, paraziți intestinali, fără tub digestiv, cu un rostru cefalic sau cu un fel de trompă cu cârlige; (la sg.) vierme din această clasă.

acotiledonat, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. acotylédoné/s/)

1. adj. (despre plante) cu embrionul fără cotiledoane; acotiledon, necotiledonat.
2. s.f. pl. clasă de plante cu embrionul neformat înainte de germinare.

actinopterigieni

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actinoptérygiens)

1. pl. subclasă de pești fosili, osoși, majoritatea peștilor actuali.

actinozoare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actinozoaires)

1. pl. clasă de celenterate marine cu simetrie radială.

agnatostomi

Parte de vorbire:  s.m. pl.  
Etimologie: (germ. Agnathostomen)

1. (zool.) clasă de vertebrate acvatice fără maxilarul inferior; agnate.
2. (la sg.) animal din această clasă; agnată.