Dictionar

abordaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abordage, it. abbordaggio)

1. acțiunea de a aborda și rezultatul ei; abordare.
2. manevră prin care o navă amarează alături de alta cu scopul de a o asalta; atacare a unei nave prin alăturare la bordul ei.
3. ciocnire accidentală între nave ori între o navă și un obstacol.
 

sabordaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sabordage)

1. sabordare.
2. găurire a corpului unei nave scufundate pentru a scoate încărcătura la suprafață.
 

abordor

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. abordeur)

1. marinar specializat în abordaje.
 

coliziune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. collision, lat. collisio)

1. lovire, ciocnire de tendințe, forțe, de interese contrare; conflict.
2. izbire puternică între două corpuri care se mișcă în sensuri opuse.
3. (fig.) încăierare, confruntare.
4. abordaj.
5. ~ omonimică = întâlnire a două sau mai multe cuvinte omonime.
 

abordare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. aborda)

1. acțiunea de a aborda și rezultatul ei; acostare; abordaj.
2. (d. nave) apropierea de țărm pentru debarcare.
3. (spc.) lovire.
4. (fig.) apropiere pentru o discuție.
5. începere a unei discuții sau a studierii unei probleme etc.
 

sabordare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. saborda)

1. acțiunea de a saborda și rezultatul ei; sabordaj.