Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. coexistence)
1. faptul de a coexista; existenţă simultană a mai multor lucruri, fiinţe, fenomene.
2. ~ paşnică = principiul toleranței reciproce între națiunile socialiste și capitaliste.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. biculturalisme)
1. coexistenţă a două culturi naţionale.
2. faptul de a fi bicultural, de a avea două culturi diferite în aceeași națiune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. clivage)
1. proprietatea unor minerale sau roci de a cliva.
2. divizare a zigotului în blastomere.
3. (psih.) scindarea persoanei sau coexistenţa unor grupuri asociative distincte.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. concomitance, lat. concomitantia)
1. coexistența mai multor fapte.
2. înfăptuire simultană a mai multor acțiuni; simultaneitate.
3. (var.) (înv.) concomitanță.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diglossie)
1. malformaţie dintr-o limbă bifidă.
2. coexistenţa, în aceeaşi ţară, a două limbi diferite (una savantă şi alta populară) sau a două stadii ale aceleiaşi limbi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dualité, lat. dualitas)
1. coexistenţa a două principii diferite; ansamblu format din două elemente diferite; dualism (2).
2. (log.) raport de opoziţie între două funcţii logice, cea de-a doua prin negarea simultană a valorii celei dintâi şi a argumentelor ei.
3. ~a puterii = regim politic caracterizat prin existenţa concomitentă a două puteri politice în stat, fiecare exprimând interese de clasă opuse.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hétérocaryose)
1. coexistenţa în cadrul aceleiaşi celule a unor nuclei genetic deosebiţi.