aeromodel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aéromodèle)

1. model de avion sau de planor redus, care poate zbura (plana) fără pilot.

aeromodelism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aéromodélisme)

1. tehnica construirii de aeromodele.
2. activitate sportivă pentru construcția și lansarea aeromodelelor.

aeromodelist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (aeromodel + -ist, cf. fr. aéromodéliste)

1. persoană profesionistă sau amatoare care practică aeromodelismul.

aeromodelism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aéromodélisme)

1. tehnica construirii de aeromodele.
2. activitate sportivă pentru construcția și lansarea aeromodelelor.

aeromodelist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (aeromodel + -ist, cf. fr. aéromodéliste)

1. persoană profesionistă sau amatoare care practică aeromodelismul.

panou

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. panneau)

1. planșă, tablă de lemn, de carton etc. fixată pe un perete sau pe suporturi, pentru afișaj.
2. ~ de comandă = placă de marmură, de bachelită etc. pe care sunt centralizate dispozitivele de comandă ale unei mașini, ale unei uzine etc.; ~ de onoare = panou cu fotografii și informații despre evidențiații unei întreprinderi, instituții.
3. porțiune a unui perete sau tavan despărțită de rest prin elemente de sculptură, stucatură ori pictură; (p. ext.) tablou, țesătură artificială fixată ca decorație pe un perete despărțitor.
4. tablă mare în fața căreia este fixat coșul de baschet.
5. ~ de tragere = țintă în formă de panou, pentru trageri.
6. element de construcție plin sau din bare, la căptușirea unui zid, la acoperirea unei deschideri, la construirea fuzelajelor aeromodelelor etc.