Dictionar

Rezultate principale (Comodat):

Comodat

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commodant, lat. commodatum)

1. (jur.) împrumut de folosinţă.


Rezultate secundare (Comodat):

Acomodat

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. accommodé, lat. accommodatus)

1. deprins, obișnuit, familiarizat, adaptat, potrivit.

2. s.n. acomodare.


Acomodare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (acomoda)

1. acţiunea de a se acomoda; acomodaţie.

2. ~ vizuală = modificare spontană a curburii cristalinului.

3. (biol.) adaptare individuală care nu afectează decât fenotipul.

4. (lingv.) asimilaţie parţială între două sunete în contact direct.


Acomodație

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. accommodation)

1. acțiunea sau rezultatul acțiunii de a (se) acomoda; acomodare.

2. schimbarea prezentată de o ființă vie pentru a se adapta în afara mediului său natural.

3. (biologie) adaptarea unui organism la schimbările din mediul său de viață.

4. (psihologie) modelarea psihică inconștientă care permite unui individ adaptarea la mediul său.

5. (oftalmologie) modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el; modificări oculare adaptative care asigură claritatea imaginilor pentru diferite distanțe de vizualizare.

6. (învechit) acțiunea de instalare convenabilă a unei persoane.

7. (var.) acomodațiune.

8. (antonime) inadaptare, neadaptare.


Comodant

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commodant, it. commodante)

1. cel care împrumut prin comodat.


Acomodat; adaptat; potrivit

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT accommodatus

2. FR accommodé; adapté

3. EN accomodated

4. DE Akkomodation; Anpassung

5. RU приспособленный

6. HU alkalmazkodás, idomulás


Ajustat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (vb. ajusta)

1. (despre o piesă tehnică) potrivit, adaptat, acomodat.

2. (despre o haină) potrivit pe corp.


Incomodare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. incomoda)

1. acțiunea de a incomoda și rezultatul ei.

2. tulburare a liniștii cuiva; (rar) incomoditate, (înv.) incomodație.

3. supărare a cuiva; (rar) incomoditate.

4. încurcare a cuiva.