Dictionar

Rezultate principale (Afazie):

Afazie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aphasie)

1. pierdere, totală sau parţială, a posibilităţii de exprimare a cuvintelor, datorată unei leziuni a cortexului; disfazie.


Rezultate secundare (Afazie):

Acatafazie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acataphasie)

1. aşezare greşită a cuvintelor în vorbire.

2. (med.) tulburare de comunicare verbală constând în dezacordul între ideaţie şi vorbire.


Catafazie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cataphasie)

1. tulburare a vorbirii, repetarea mecanică a aceloraşi fraze sau cuvinte.


Diafazie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. diaphasia)

1. (lingvistică) variația de limbă în funcție de contextul situațional în care are loc comunicarea.


Jargonafazie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. jargonaphasie)

1. tulburare de limbaj constând din folosirea de către bolnavi a unor cuvinte noi, inexistente.


Parafazie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. paraphasie)

1. afazie caracterizată prin înlocuirea cuvintelor indicate cu altele fără nici o legătură logică între ele.


Afazic, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. aphasique)

1. I. de afazie, privitor la afazie.

2. care suferă de afazie (pierderea capacității de a vorbi sau de a înțelege limbajul).

3. II. persoană care suferă de afazie.


Afaziologie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aphasiologie)

1. studiul ştiinţific al afaziei (pierderea vorbirii din cauza unei tulburări funcționale).


Asilabie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. asyllabie)

1. varietate de afazie, incapacitatea de a forma silabe, deşi bolnavul recunoaşte literele separat.


Autonomazie

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. autonomasia)

1. formă de afazie amnezică, dificultatea de a-şi aminti nume proprii sau substantive.


Disfazie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. dysphasie)

1. (med.) tulburare de neurodezvoltare care face ca o persoană aibă dificultăți în a produce și uneori a înțelege limbajul; afazie.


Disprozodie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dysprosodie)

1. anomalie de ritm şi de intonaţie în cazurile de afazie.