Dictionar

 
 

consensualitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. consensualité)

1. ceea ce se bazează pe consens, pe acordul marii majorități.
 

consensualiza

Parte de vorbire:  vb. tr., refl.  
Etimologie: (din consens, cf. fr. consensualiser)

1. a ajunge la consens.
2. a da un caracter consensual.
 

acceptanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. acceptance)

1. fază a unui dialog, a unei relații interpersonale, realizată pe baza încrederii, ori a consensului de idei; accepție.