constata

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. constater, it. constatare)

1. a stabili realitatea, adevărul unui fapt, starea unui lucru; a remarca, a sesiza.

constatabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. constatable)

1. care se poate constata ușor.
2. (antonim) inconstatabil.

constatativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. constatatif)

1. care constată; care are valoare de constatare; constativ, constatator.

constatator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. constatatoire)

1. cu caracter de constatare.

asuma

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. assumer, lat. assumere)

1. tr., refl. a(-și) lua asupra sa; a se angaja la îndeplinirea unei lucrări.
2. tr. a accepta ca ipoteză o propoziție (judecată) pentru a constata consecințele ce rezultă din ea.

avenant

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. avenant)

1. act adițional care constată modificările aduse clauzelor inițiale ale unui contract sau tratat; document de modificare a unui contract.

concluzie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. conclusion, lat. conclusio)

1. judecată care rezultă dintr-un șir de constatări sau argumente; încheiere.
2. ultima parte a unei expuneri, a unei opere.
3. (muz.) ultima secțiune din expoziția unei sonate.
4. a trage ~ii = a rezuma ideile emise de participanții la o dezbatere.
5. judecată finală a unui silogism.
6. (mat.) parte din enunțul unei teoreme al cărei adevăr se deduce prin demonstrație.
7. (pl.) încheiere a unei chestiuni făcută de o autoritate judiciară sau ministerială; aviz, propunere.
8. a pune ~ii = a formula pe scurt acuzarea (sau apărarea) într-un proces.

constatabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. constatable)

1. care se poate constata ușor.
2. (antonim) inconstatabil.

constatator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. constatatoire)

1. cu caracter de constatare.

copie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. copie, lat. copia)

1. reproducere exactă a unui text, a unei opere de artă etc.; (peior.) înscris care reproduce întocmai un alt înscris ce constată un act juridic.
2. ~ standard = film care conține pe aceeași peliculă imaginea cât și coloana sonoră, pentru proiecție.