contrasemnătură
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (germ. Kontrasignatur, fr. contresignature)
Etimologie: (germ. Kontrasignatur, fr. contresignature)
1. semnătură a unui funcționar subaltern pusă pe un act alături de semnătura celui de la care emană.
2. (var.) (înv.) contrasignătură.