cota

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. coter)

1. a numerota potrivit unei anumite ordini.
2. a stabili cursul valutelor străine, al hârtiilor de valoare și al prețului mărfurilor la bursă.
3. a introduce efecte la bursă.
4. (fig.) a aprecia, a prețui, a evalua.
5. a înscrie pe un desen tehnic, prin linii de cotă și cifre, dimensiunile obiectului reprezentat.

alicotă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aliquote)

1. parte ~ = mărime care se cuprinde de un număr exact de ori într-un întreg.

boicota

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. boycotter)

1. a aplica un boicot; a nu mai face comerț cu o companie, o țară etc. pentru a exercita presiuni asupra acesteia.
2. a refuza în mod colectiv cumpărarea și/sau vânzarea unui produs (adeseori în semn de protest).
3. a refuza în mod colectiv de a participa la o acțiune publică, pentru a determina eșecul acesteia.

cocotă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cocotte)

1. femeie de moravuri ușoare; prostituată.

contrascotă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. contrascotta)

1. fiecare dintre frânghiile prinse la colțurile velelor unei corăbii, servind la strângerea acestora.

cotă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cote, lat. quato)

1. parte cu care contribuie cineva la o cheltuială comună sau care îi revine în urma unei împărțeli.
2. parte dintr-un tot căreia i se dă o anumită destinație; cotă-parte, participație.
3. contribuție obligatorie, în produse agricole, impusă producătorilor de către stat la termene și prețuri fixate de el.
4. document de referință care constată cursul valorilor înscrise la bursă2, rezultate din cotațiile unei zile.
5. ~a bursei = nivelul cursului valutar la bursă.
6. altitudine a unui punct față de nivelul mării; nivelul unei ape curgătoare.
7. nivelul la care navighează un submarin.
8. (mat.) a treia coordonată carteziană a unui punct din spațiu.
9. fiecare dintre dimensiunile unei piese, ale unei construcții indicate pe un desen.
10. semn în cifre și litere care arată locul unor cărți, documente etc. într-o bibliotecă, într-o arhivă, a unei piese filatelice în cataloage sau reviste de specialitate.

cotă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cotte)

1. haină largă purtată de preoții catolici.

acțiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. action, lat. actio)

1. desfășurare a unei activități; faptă.
2. operație militară (ofensivă sau defensivă).
3. ceea ce arată un verb.
4. totalitatea întâmplărilor dintr-o operă epică sau dramatică.
5. efect, influență.
6. proces.
7. cerere prin care se deschide un proces.
8. hârtie de valoare care reprezintă o cotă fixă din capitalul unei societăți comerciale și care dă deținătorului dividende.

bonus

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. bonus)

1. (economie) remunerație suplimentară reprezentând o cotă din profitul companiei și recompensând anumite merite, servicii et cetera; gratificație, tantiemă.
2. element suplimentar care oferă valoare adăugată produsului inițial.

box-office

Parte de vorbire:  s.n. invar.  
Etimologie: (engl. box-office)

1. (film, teatru) locul în care se vând biletele; casă de bilete.
2. totalul încasărilor realizate pentru un film, o piesă de teatru, o carte etc.
3. cota de succes a unui spectacol, a unui artist etc., calculată în funcție de încasările obținute.

buclă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. boucle)

1. șuviță de păr răsucită; cârlionț, zuluf.
2. parte a ochiului unui fir în timpul tricotării.
3. curbă la racordarea aliniamentelor unei serpentine.
4. cotitură a unui curs de apă.
5. parte dintr-un cablu, dintr-o conductă etc. având forma unei porțiuni dintr-o curbă închisă.
6. (inform.) secvență din instrucțiunile unui program care se execută de mai multe ori până se satisfac anumite condiții.
7. (cib.) suită de efecte în care ultimul corespunde celui dintâi.

comision

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. commission)

1. însărcinare dată unei persoane de a face ceva; serviciu făcut cuiva în urma unei asemenea însărcinări.
2. însărcinare dată unei întreprinderi comerciale de a face o operație de cumpărare, de vânzare etc.
3. cotă din suma unei operații comerciale în comision, reținută de cel care face (sau mijlocește) operația.
4. remunerație pentru mijlocirea sau prestarea unui serviciu.

cotă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cote, lat. quato)

1. parte cu care contribuie cineva la o cheltuială comună sau care îi revine în urma unei împărțeli.
2. parte dintr-un tot căreia i se dă o anumită destinație; cotă-parte, participație.
3. contribuție obligatorie, în produse agricole, impusă producătorilor de către stat la termene și prețuri fixate de el.
4. document de referință care constată cursul valorilor înscrise la bursă2, rezultate din cotațiile unei zile.
5. ~a bursei = nivelul cursului valutar la bursă.
6. altitudine a unui punct față de nivelul mării; nivelul unei ape curgătoare.
7. nivelul la care navighează un submarin.
8. (mat.) a treia coordonată carteziană a unui punct din spațiu.
9. fiecare dintre dimensiunile unei piese, ale unei construcții indicate pe un desen.
10. semn în cifre și litere care arată locul unor cărți, documente etc. într-o bibliotecă, într-o arhivă, a unei piese filatelice în cataloage sau reviste de specialitate.