Dictionar

Rezultate principale (Abroga):

Abroga

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (lat. abrogare, fr. abroger)

1. a scoate din vigoare un act normativ.

2. a anula, a suprima o lege, o dispoziție oficială.

3. a declara lipsit de valabilitate.


Rezultate secundare (Abroga):

Abrogaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abrogation, lat. abrogatio)

1. (jur.) anulare, suprimare (a unei legi, a unui regulament etc.); abrogare.


Abrogativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abrogatif)

1. care abrogă, care anulează; anulator.


Abrogativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abrogatif)

1. care abrogă, care anulează; anulator.


Abrogaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abrogation, lat. abrogatio)

1. (jur.) anulare, suprimare (a unei legi, a unui regulament etc.); abrogare.


Autoabrogare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + abrogare)

1. abrogare de la sine a unei legi la termenul fixat în prevederile ei.


Dezincrimina

Parte de vorbire: vb.
Origine: (dez- + incrimina)

1. a abroga o dispoziţie incriminatoare atunci când o faptă penală a încetat mai prezinte un pericol social.


Legisla

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (legislaţie)

1. a elabora și a adopta legi (inclusiv modificarea sau abrogarea legilor existente); a legifera.


Desființător, -oare

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (desființa + -tor)

1. I. care abrogă, anulează; anulator.

2. care desființează.

3. II. persoană care desființează; (înv.) suprimător.