Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cupule, lat. cupula)
1. potir mic în formă de degetar, care se află la baza ghindei şi a altor fructe.
2. structură anatomică în formă de cupă.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. cupula „albioară, butoiaș”)
Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. cupulifères)
1. (bot.) familie de plante al căror fruct este prevăzut cu o cupulă: fagul, stejarul, castanul; fagacee.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. cupulo-, cupuli-, cf. lat. cupula)
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT acetabuliformis; acetabulosus; caliciformis; cupuliformis; caliculatus
2. FR acetabuliforme; caliciforme; cupuliforme; forme de calice
3. EN acetabuliform; goblet-shaped; saucer-shaped; calycular; calyciform; cupular; cyathiform
4. DE becherförmig; napfförmig; schalenförmig; kelchig; kelchförmig; kelchartig
5. RU блюдчaтый; уксусницеобрaзный; плюсковидный; бокaльчaтый
6. HU serleg alakú, kehelyszerű, kupaszerű
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT pezizaeformis; cupuliformis; excipuliformis; cyathiformis
3. EN cup-shaped; cup-like; pezizaeform; cupuliform; cupulate; cyathiform; poculiform; excipuliform
4. DE becherförmig; becherartig; schüsselförmig; napfförmig
5. RU бокaльчaтый; боколовидный
6. HU kupacsszerű, kupacs alakú
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cupă + -ușoară)
1. diminutiv al lui cupă; cupă mică, cupiță.
2. bol mic din lemn scobit (mai rar de tablă) întrebuințat de ciobani la stână.
3. (fig.) structură anatomică în formă de cupă; cupulă.