Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déclencher)
1. tr. a pune în funcţie un dispozitiv, un mecanism etc. prin suprimarea unei piedici de blocare.
2. tr., refl. a (se) dezlănţui, a (se) stârni.
Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (auto- + declanșa)
1. (despre mecanisme) a se declanșa automat, fără intervenție manuală, atunci când anumite condiții sunt îndeplinite.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (declanşa + -tor)
1. adj. care declanşează.
2. s. n. dispozitiv acţionat mecanic, electric etc., care suprimă sau declanşează un mecanism; declanşor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (algo- + nevroză)
1. simptomatologie nevrotică declanşată de o durere fizică.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. amorcer)
2. a începe unele lucrări de construcţii sau amenajări genistice.
3. a provoca declanşarea unei acţiuni.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. enclencher)
1. a angrena un mecanism în vederea declanşării.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. asynchrone)
1. care nu este sincron; asincronic.
2. maşină ~ă = maşină cu curenţi alternativi a cărei frecvenţă a forţelor electromotoare nu este în raport constant cu viteza; motor ~ = motor a cărui turaţie a rotorului diferă de a câmpului magnetic al statorului.
3. (inform.; despre un ordinator) la care fiecare operaţie este declanşată printr-un semnal provocat de terminarea operaţiei precedente.
Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (auto- + declanșa)
1. (despre mecanisme) a se declanșa automat, fără intervenție manuală, atunci când anumite condiții sunt îndeplinite.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. blépharoconiose)
1. inflamare, ulcerare a mucoasei pleoapelor, declanşată de pulberi.