Dictionar

declasa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. déclasser)

1. refl. a se degrada, a decădea din punct de vedere moral și social; a cădea într-o clasă, într-o categorie inferioară.
2. tr. (metal.) a folosi un produs necorespunzător cerințelor într-un scop mai puțin important.
 

declasat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. déclassé)

1. (om) decăzut sub raport moral și social.
 

demimond

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. demi-monde)

1. lumea femeilor declasate și de moravuri ușoare.
 

lumpenproletar

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (lumpenproletariat)

1. (în ideologia marxistă) individ care face parte din lumpenproletariat, partea proletariatului alcătuită din „elemente declasate, bandiți, cerșetori, hoți, informatori de poliție et cetera”; (rar) lumpen.
 

lumpenproletariat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Lumpenprotelariat)

1. (în ideologia marxistă) categorie de oameni declasați, fără ocupație precisă, care se formează în societatea capitalistă ca urmare a șomajului, descalificării și pauperizării; lumpen, subproletariat.
 

obsolescență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. obsolescence)

1. declasare tehnologică a unui material industrial prin apariția altuia, mai modern; uzură morală.
2. ~ profesională = proces de învechire a componentelor unei profesiuni ca urmare a asimilării progresului tehnico-științific.
 

outsider

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (engl. outsider)

1. întreprindere capitalistă care nu face parte dintr-o uniune monopolistă.
2. declasat.
3. (sport) concurent cu slabe șanse de a câștiga.
 

picarism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. picarisme)

1. tendință în literatura spaniolă de a zugrăvi personaje ca aventurieri, cerșetori, intriganți, declasați etc.