demola-Dicti0nar.ro electronic

demola

Parte de vorbire: vb.
Etimologie: (fr. démolir, lat. demoliri)

1. a desface, a dărâma (o construcție, o zidărie).
2. a retrage o navă din exploatare și a o desface pentru valorificarea materialelor.
3. (fig.) a distruge în întregime.

demolat

Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (v. demola)

1. acțiunea de a demola și rezultatul ei; dărâmare, demolare.
2. (fig.) distrugere.

demolat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (v. demola)

1. care a fost supus demolării; dărâmat.
2. (fig) distrus; foarte obosit.
3. (var. înv.) demolit.

demolator, -oare

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Etimologie: (demola + -tor)

1. (cel) care demolează o clădire, o construcție.
2. (fig.) (persoană) care prin atacurile sale sau criticile sale virulente strică o idee, un sistem, o doctrină etc.
3. s.m.f. (depr.) cel căruia îi place să distrugă.

demantela

Parte de vorbire: vb.
Etimologie: (fr. démanteler)

1. a demola sistematic dispozitivele de apărare ale unei cetăți spre a o scoate din sistemul defensiv.
2. (fig.) a dezorganiza, a destrăma.

demolițiune

Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. démolition)

1. acțiunea de a demola și rezultatul ei; demolare.
2. faptul de a dărâma o construcție sau un element de construcție (desfăcând piesă cu piesă).
3. (fig.) distrugere fizică sau morală a unei persoane.
4. (var.) demoliție.
5. (antonime) construcție, (înv.) edificație.

inselberg

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (germ. Inselberg)

1. munte din regiunile tropicale sau de deșert, rămas izolat dintr-un masiv muntos demolat.

squatter

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (engl., fr. squatter)

1. cel care ocupă, fără aprobare, o locuință abandonată ce urmează să fie supusă demolării.

demolat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (v. demola)

1. care a fost supus demolării; dărâmat.
2. (fig) distrus; foarte obosit.
3. (var. înv.) demolit.

demolat

Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (v. demola)

1. acțiunea de a demola și rezultatul ei; dărâmare, demolare.
2. (fig.) distrugere.