Dictionar

Rezultate principale (Denatura):

Denatura

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dénaturer)

1. a altera natura, caracterele distinctive ale unui lucru, înţelesul unui cuvânt, al unei idei etc.; a altera; a deforma, a falsifica.

2. a adăuga unui produs o cantitate oarecare dintr-o substanţă străină, făcându-l impropriu destinaţiei iniţiale.


Rezultate secundare (Denatura):

Denaturaliza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dénaturaliser)

1. a ridica naturalizarea (cuiva), a-l priva de drepturile câştigate prin naturalizare.


Denaturalizare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (denaturaliza)

1. acțiunea de a denaturaliza și rezultatul ei.

2. privarea cuiva de drepturile câștigate prin naturalizare; (rar) denaturalizat, (înv.) denaturalizație.

3. (antonime) naturalizare, (înv.) naturalizație.


Denaturant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dénaturant)

1. (substanţă) care, adăugată unui produs, îi denaturează proprietăţile iniţiale.


Denaturat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. dénaturé)

1. care are natura, caracterele iniţiale distinctive schimbate.

2. spirt ~ = alcool impropriu pentru consum.

3. (fig.; despre părinţi, copii) lipsit de afecţiune şi umanitate.


Modenatură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. modénature)

1. (arhit.) proporţia şi profilul mulurilor specifice unui ordin arhitectonic.


Adultera

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. adultérer)

1. a altera sau a deteriora ceva, a corupe un lucru pur; a denatura (un text).


Alienare

Parte de vorbire: s.
Origine: (aliena)

1. acţiunea de a (se) aliena; înstrăinare.

2. (fil.) depersonalizarea oamenilor, denaturarea relaţiilor personale prin puterea banilor, a rangurilor sociale, reprezentarea deformată a realităţii; alienaţie.


Altera

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. altérer, lat. alterare)

1. refl a se descompune; (despre alimente) a se strica.

2. (despre roci) a (se) dezagrega.

3. (lingv.; despre sunete) a-şi modifica pronunţarea sub influenţa altui sunet.

4. tr. a denatura adevărul.

5. (muz.) a se modifica înălţimea unui sunet.


Caricatură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caricature, it. caricatura)

1. desen care reprezintă o persoană, o situaţie etc. exagerând intenţionat, în scopuri satirice, anumite trăsături (negative).

2. (fig.) imitaţie nereuşită, denaturată.


Corupe

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. corrumpere)

1. tr., refl. a (se) abate de la moralitate, corectitudine sau datorie.

2. a face să-şi piardă, a-şi pierde integritatea, puritatea etc.; a (se) strica, a (se) denatura.


Deforma

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déformer, lat. deformare)

1. tr., refl. a(-şi) altera, a(-şi) modifica forma sau dimensiunile; a (se) sluţi.

2. tr. (fig.) a reproduce inexact; a denatura, a falsifica.

3. a modifica forma sau dimensiunile unui corp sub acţiunea unor forţe exterioare sau a unor eforturi interioare.