Rezultate principale (Denatura):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dénaturer)
1. a altera natura, caracterele distinctive ale unui lucru, înţelesul unui cuvânt, al unei idei etc.; a altera; a deforma, a falsifica.
2. a adăuga unui produs o cantitate oarecare dintr-o substanţă străină, făcându-l impropriu destinaţiei iniţiale.
Rezultate secundare (Denatura):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dénaturaliser)
1. a ridica naturalizarea (cuiva), a-l priva de drepturile câştigate prin naturalizare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (denaturaliza)
1. acțiunea de a denaturaliza și rezultatul ei.
2. privarea cuiva de drepturile câștigate prin naturalizare; (rar) denaturalizat, (înv.) denaturalizație.
3. (antonime) naturalizare, (înv.) naturalizație.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dénaturant)
1. (substanţă) care, adăugată unui produs, îi denaturează proprietăţile iniţiale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. dénaturé)
1. care are natura, caracterele iniţiale distinctive schimbate.
2. spirt ~ = alcool impropriu pentru consum.
3. (fig.; despre părinţi, copii) lipsit de afecţiune şi umanitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. modénature)
1. (arhit.) proporţia şi profilul mulurilor specifice unui ordin arhitectonic.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. adultérer)
1. a altera sau a deteriora ceva, a corupe un lucru pur; a denatura (un text).
Parte de vorbire: s.
Origine: (aliena)
1. acţiunea de a (se) aliena; înstrăinare.
2. (fil.) depersonalizarea oamenilor, denaturarea relaţiilor personale prin puterea banilor, a rangurilor sociale, reprezentarea deformată a realităţii; alienaţie.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. altérer, lat. alterare)
1. refl a se descompune; (despre alimente) a se strica.
2. (despre roci) a (se) dezagrega.
3. (lingv.; despre sunete) a-şi modifica pronunţarea sub influenţa altui sunet.
5. (muz.) a se modifica înălţimea unui sunet.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caricature, it. caricatura)
1. desen care reprezintă o persoană, o situaţie etc. exagerând intenţionat, în scopuri satirice, anumite trăsături (negative).
2. (fig.) imitaţie nereuşită, denaturată.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. corrumpere)
1. tr., refl. a (se) abate de la moralitate, corectitudine sau datorie.
2. a face să-şi piardă, a-şi pierde integritatea, puritatea etc.; a (se) strica, a (se) denatura.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déformer, lat. deformare)
1. tr., refl. a(-şi) altera, a(-şi) modifica forma sau dimensiunile; a (se) sluţi.
2. tr. (fig.) a reproduce inexact; a denatura, a falsifica.
3. a modifica forma sau dimensiunile unui corp sub acţiunea unor forţe exterioare sau a unor eforturi interioare.