Dictionar

ai

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aï)

1. mic mamifer arboricol, cu capul acoperit cu o blană moale, cenușie, din America de Sud și Madagascar.
 
 

aifilofite

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. aiphyllophytes)

1. plante formând păduri sempervirescente.
 

AIHMO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. aikme „vârf ascuțit”)

1. „obiect ascuțit”.
 

aihmofobie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aichmophobie)

1. teamă patologică față de obiectele ascuțite.
 

aikido

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aïkido)

1. artă marțială, sport de origine japoneză, bazat pe tehnica jiu-jitsu.
 

ainu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aïnou)

1. limba vorbită de vechile populații din arhipelagul nipon.
 
 
 
 
 

abatesă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. abbadessa, lat. abbatissa)

1. maică superioară a unei abații sau a unei mănăstiri de femei.
 

abatiză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abattis)

1. (mil.) obstacol artificial format din copaci tăiați; baraj realizat din copaci culcați cu vârful spre inamic.