Dictionar

Rezultate principale (Depăşi):

Depăşi

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. dépasser)

1. a întrece, a lăsa în urmă (pe cineva sau ceva), mergând în acelaşi sens şi pe acelaşi drum; a o lua înainte.

2. a întrece o anumită limită, o anumită măsură.

3. a întrece puterile, competenţa cuiva.


Rezultate secundare (Depăşi):

Autodepăşi

Parte de vorbire: vb.
Origine: (auto1- + depăşi)

1. refl. a-şi depăşi propriile realizări anterioare.


Depăşire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. depăși)

1. acțiunea de a depăși și rezultatul ei; trecere peste o anumită limită.

2. manevră rutieră prin care un vehicul întrece alt vehicul; depășit.

3. (inform.) obținerea, prin operație aritmetică, a unui rezultat ce nu poate fi reprezentat în memoria unui calculator.


Depășit, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (v. depăși)

1. I. întrecut (de altceva sau altcineva).

2. care a trecut peste o anumită linie.

3. (fig.) a cărui competență sau putere este insuficientă.

4. (fig.) perimat.

5. II. acțiunea de a depăși și rezultatul ei; trecere peste o anumită limită; depășire.

6. (fig.) întrecere a puterilor sau a competenței cuiva; depășire.


Abuz

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abus, lat. abusus)

1. întrebuinţare fără măsură a unui lucru; exces.

2. încălcare a legalităţii; faptă ilegală.

3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.

4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.

5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.

6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.

7. ~ de încredere = infracţiune constând din înşelarea încrederii cuiva.

8. ~ de putere = infracţiune manifestată prin depăşirea atribuţiilor.

9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.

10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.


Angaja

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. engager)

1. tr., refl. a (se) încadra într-un loc de muncă.

2. tr. a contracta un angajament.

3. a închiria ceva.

4. a atrage după sine o obligaţie, o răspundere.

5. a antrena într-o acţiune, într-o discuţie.

6. refl. a se obliga la ceva, a-şi lua un angajament.

7. a apuca un anumit drum.

8. a începe o manevră (de depăşire a unui autovehicul, a unei nave).

9. (despre avioane) a intra (fără voia pilotului) într-o poziţie nedorită.

10. (despre o ancoră) a se prinde de un obiect pe fundul apei.

11. a pune pucul sau mingea în joc (la hochei, la baschet).


Autodepăşi

Parte de vorbire: vb.
Origine: (auto1- + depăşi)

1. refl. a-şi depăşi propriile realizări anterioare.


Biogeneză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. biogenèse, germ. Biogenese)

1. concepţie, depăşită, după care toate vieţuitoarele s-au născut din altele preexistente.


Caduc, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. caduc, lat. caducus)

1. lipsit de trăinicie, şubred; (p. ext.) învechit, depăşit, perimat.

2. (despre organe vegetale) care cade în fiecare an; care cade înainte de vreme; (despre formaţiuni cornoase la animale) care cade periodic.

3. (despre legate, donaţii) care nu mai are putere legală.


Contrastalie

Parte de vorbire: s.
Origine: (contra1- + stalie)

1. valoarea penalizării aplicate de armator navlositorului pentru depăşirea timpului de încărcare-descărcare stipulat în contract.