Dictionar

Rezultate principale (Depăşi):

Depăşi

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. dépasser)

1. a întrece, a lăsa în urmă (pe cineva sau ceva), mergând în acelaşi sens şi pe acelaşi drum; a o lua înainte.

2. a întrece o anumită limită, o anumită măsură.

3. a întrece puterile, competenţa cuiva.


Rezultate secundare (Depăşi):

Autodepăşi

Parte de vorbire: vb.
Origine: (auto1- + depăşi)

1. refl. a-şi depăşi propriile realizări anterioare.


Depăşire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. depăși)

1. acțiunea de a depăși și rezultatul ei; trecere peste o anumită limită.

2. manevră rutieră prin care un vehicul întrece alt vehicul; depășit.

3. (inform.) obținerea, prin operație aritmetică, a unui rezultat ce nu poate fi reprezentat în memoria unui calculator.


Depășit, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (v. depăși)

1. I. întrecut (de altceva sau altcineva).

2. care a trecut peste o anumită linie.

3. (fig.) a cărui competență sau putere este insuficientă.

4. (fig.) perimat.

5. II. acțiunea de a depăși și rezultatul ei; trecere peste o anumită limită; depășire.

6. (fig.) întrecere a puterilor sau a competenței cuiva; depășire.


Abuz

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abus, lat. abusus)

1. întrebuinţare fără măsură a unui lucru; exces.

2. încălcare a legalităţii; faptă ilegală.

3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.

4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.

5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.

6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.

7. ~ de încredere = infracţiune constând din înşelarea încrederii cuiva.

8. ~ de putere = infracţiune manifestată prin depăşirea atribuţiilor.

9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.

10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.


Angaja

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. engager)

1. tr., refl. a (se) încadra într-un loc de muncă.

2. tr. a contracta un angajament.

3. a închiria ceva.

4. a atrage după sine o obligaţie, o răspundere.

5. a antrena într-o acţiune, într-o discuţie.

6. refl. a se obliga la ceva, a-şi lua un angajament.

7. a apuca un anumit drum.

8. a începe o manevră (de depăşire a unui autovehicul, a unei nave).

9. (despre avioane) a intra (fără voia pilotului) într-o poziţie nedorită.

10. (despre o ancoră) a se prinde de un obiect pe fundul apei.

11. a pune pucul sau mingea în joc (la hochei, la baschet).


Autodepăşi

Parte de vorbire: vb.
Origine: (auto1- + depăşi)

1. refl. a-şi depăşi propriile realizări anterioare.


Biogeneză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. biogenèse, germ. Biogenese)

1. concepţie, depăşită, după care toate vieţuitoarele s-au născut din altele preexistente.


Caduc, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. caduc, lat. caducus)

1. lipsit de trăinicie, şubred; (prin ext.) care este perimat, depășit sau nu mai este valabil.

2. (despre organe vegetale) care cade în fiecare an; care cade înainte de vreme.

3. (despre formaţiuni cornoase la animale) care cade periodic.

4. (despre legate, donaţii) care nu mai are putere legală.

5. (antonime) marcescent, persistent, peren, sempervirent.


Contrastalie

Parte de vorbire: s.
Origine: (contra1- + stalie)

1. valoarea penalizării aplicate de armator navlositorului pentru depăşirea timpului de încărcare-descărcare stipulat în contract.