Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. déplétion, lat. depletio)
1. suprimare sau micșorare a unei obstrucții, a unei piedici, a circulației fluidelor.
2. (med.) scăderea volumului de lichide, în special de sânge, conținute în întregul corp sau acumulate într-un organ sau o cavitate.
3. (med.) epuizare cauzată de pierderea unui lichid organic, în special a sângelui.
4. scăderea producției care urmează unui vârf petrolier.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. déplétif)
1. (med.) care diminuează volumul lichidelor, în special al sângelui, în tot corpul sau într-un organ sau o cavitate (ex. sângerare ~ă); care produce depleţiune.